Iftimie Bârleanu s-a născut la data de 6 octombrie 1916, în satul Măzănăești din județul Suceava. A urmat cursurile Școlii de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc între anii 1929-1934, la secția sculptură în lemn, sub îndrumarea sculptorului Ion Pâșlea (1869-1952), ulterior cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu sculptorul Ion Irimescu, până în anul 1945. După absolvirea Academiei în 1945, a lucrat ca șef de lucrări și profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași, îndeplinind și alte diferite funcții. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al UAP Filiala Iași și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.R. Începând cu anul 1945, a participat la numeroase expoziții de sculptură atât în țară, cât și în străinătate. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Iftimie Bârleanu i s-a acordat titlul de Artist Emerit. A fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” cl. IV, Premiul I pentru artă monumentală al UAP și Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1981). Este autorul mai multor monumente care impresionează prin forță și expresivitate artistică, dintre acestea menționând: Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare (Suceava, 1977) , Statuia lui Ioan Vodă cel Viteaz (Iași), din cadrul Grupului Statuar al Voievozilor Iași; Ion Creangă (Iași, 1968); Dosoftei (Iași, 1975) în fața Casei Dosoftei din Iași; Avraham Goldfaden (Iași, 1975) amplasat în partea dreaptă a Teatrului Național din Iași ș.a. A trecut la cele veșnice la data de 19 ianuarie 1986, la Iași.