S-a născut la Iași pe 26 august 1954 și a plecat la cele eterne pe 30 martie 2020. A fost pictor, poet, cronicar.

În 1977 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Începând de la debutul din 1976 a realizat 25 de „personale”, la Bucureşti, Iaşi, Chişinău, Augsburg, Paris, Suedia, New York, Toronto, Budapesta, Viena, Magdenburg, Lisabona.

Participă la înființarea salonului dedicat tinerilor artiști – ”Atelier 35”. Revoluția din 1989 îl găsește pe străzile Iașului cu speranțele și iluziile generației. Imediat după, în 1990, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

Artistul exprimă prin grafică un necunoscut angoasant, apelând la animale fabuloase, distorisonând anatomia omului, căutând să întipărească unele trăiri paradoxale.

În pictură, întreaga sa carieră şi experienţă cu abstractul a cuprins, aşa cum este firesc, mai multe serii de autor, intitulate sugestiv în funcţie de perioadă: Urmele luminii I şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier, fiecare dintre ele dezvoltându-se din precedenta. Recunoscut de critica de artă şi apreciat de public şi de colecţionari pentru uşurinţa cu care putea traduce o stare printr-un portret ori o atmosferă prin peisaj, Traian Mocanu trăia cu intensitate latura abstractă a picturii sale, uneori cu o tentă lirică ce îmblânzea descărcările şi „epifaniile” plastice.